Romanul adolescentului miop | Mircea Eliade

Ma socoteam pregatit sa scriu un roman. Era mai mult decat un roman autobiografic. Voiam sa fie in acelasi timp un document exemplar al adolescentei. Imi propusesem sa nu inventez nimic, nici sa nu infrumusetez, cred ca m-am tinut de cuvant. Imi spuneam ca, pentru intaia oara, un adolescent scrie despre adolescenta si scrie intemeiat pe "documente". - Mircea Eliade, Amintiri Fragment din cartea "Romanul adolescentului miop" de Mircea Eliade "Intotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet. Caietul acesta l-am inceput in ziua cand m-am hotarat sa lucrez la Romanul adolescentului miop. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. Note scurte, insemnari din clasa, impresii continuu sa adun in Jurnalul intim. Si iata ca si acest caiet se sfarseste. Am sa transcriu tot aici o parte din insemnarile marunte, mai ales cele care imi pot sluji drept material pentru roman. Imi plac si le recitesc de cate ori am vreme, pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. Fireste, in roman, toate le voi schimba, le voi exagera. Altminteri, nu le va citi nimeni. O zi de la sfarsitul lui mai. Pe Caleia il asculta Noisil la istorie. Ca intotdeauna, Caleia nu stie nimic. indruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle.) E vorba de expeditia lui Marco Polo. - Pe unde au luat-o? Caleia se gandeste. Ca sa castige timp, intreaba si el: - Pe unde au luat-o? - Da. - Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante. - Atunci nu-i spunea asa. - Voiti sa va spun cum ii spunea atunci? - Da. Tace. Tolihroniade sopteste, mereu mai tare. A auzit. - Ii spunea Capul Furtunilor. - Si apoi pe unde au luat-o?