Niciun cerc nu se-nchide | Andrei Ciurunga

Născut la Cahul în 1920, refugiat la Brăila în 1944, apoi stabilit la Bucureşti, deţinut la Jilava şi în lagărele „cumplitului Canal” (1950-1954), pentru „crima de uneltire împotriva păcii”, apoi la Balta Brăilei şi Gherla (1958-1964) pentru că a lăsat să circule poemele concepute la Canal, Andrei Ciurunga, cunoscut şi ca Robert Cahuleanu (la naştere, Robert Eisenbraun), a publicat în timpul vieţii peste douăzeci de volume de versuri. Poetul cu origini basarabene este, de obicei, citat în studiile despre poezia detenţiei. Afirmându-se ca poet al detenţiei, Andrei Ciurunga nu se limitează totuşi la această temă. După Mihai Cimpoi, el nu cultivă „numai ceremonialul suferinţei, ci şi ceremonialul iubirii şi ceremonialul dragostei de patrie şi de patria-mică – Basarabia”. Temele mari ale poeziei dintotdeauna – dragostea, patria, natura – sunt prezente în cărţile poetului, după cum o demonstrează şi actualul volum din colecţia „Primăvara poeţilor”.