Totentanz sau Viata unei nopti. Jurnalul menajerei | Claudia Partole

Dobândirea unui loc de cinste ...Romanul Viața unei nopți sau Totentanz - este, in pri-mul rând, un roman-eveniment. În al doilea rând, un roman original, elaborat în cunoștință de cauză, autoarea studiind minuțios evenimentele despre care scrie, utilizând proce-deul introspecției şi retrospecției, monologul interior, dar și recurgând la incursiuni în biografiile protagonistelor, la citate şi judecăţi de valoare extrase din jurnalele intime ale eroinelor sale. Este un roman modern, de un realism expre-siv, un roman care o situează pe autoare printre prozatorii de frunte din ultima vreme...
Experiența de viață, confruntările cu realitatea dură în care i-a fost dat să se afle au contribuit, fireşte, la o mai sub-tilă înțelegere a fenomenului migrație, a particularităților individuale de viață ale protagonistelor... Acumulând materialul şi experiența necesară, scriitoarea condensează în spațiul unei nopți toate întâmplările, dialogurile de suflet, amintirile, bucuriile, decepțiile eroinelor sale (dar și cele personale), totul ce i-a lăsat amprente dureroase, stratifica-te în firidelele sufletului. Este filmul unei vieți, condensat într-un exercițiu retrospectiv. Este imaginea destinului nea-mului nostru, reflectat în destinul protagonistei şi a priete-nelor sale. Eroinele Claudiei Partole sunt nişte femei obiş-nuite. Ele trăiesc o realitate crudă care se împotriveşte cu înverşunare stării de bine şi umanitate, impunând fiecăreia alte roluri decât cele jucate de artista-menajeră pe scena tea-trului din Chişinău. Aici se joacă alte piese, este un alt fel de teatru, un teatru al lumii, al destinului, al relației dintre Bine şi Rău, dintre Adevăr și Minciună, dintre Umanitate şi Neomenie.... Vlad Zbârciog - scriitor „Viaţa unei nopţi sau Tötentanz” – o carte care te „prinde” imediat. Odată ce ai pornit s-o citeşti, o duci până o dai gata. O cutremurătoare mărturie a ceea ce trăieşte şi suferă neamul nostru astăzi... — Vladimir Beşleagă, scriitor Autoarea creionează foarte bine galeria personajelor, dintre care cel mai suculent e portretul migrantului parvenit – al noului moldovean care atinge culmile snobismului atunci când o boceşte pe mama sa decedată, la telefonul mobil, la o distanţă de o mie şi ceva de kilometri, iar rudele îndoliate i-au lipit la ureche telefonul mobil şi răposatei care era dusă la cimitir... — Dumitru Crudu, scriitor M-au fascinat cărţile a trei femei-scriitoare (Alaine Polcz O femeie pe front, Roze Tremain Drumul spre casă, Claudia Partole Tötentantz). Aflându-se în diferite puncte cardinale ale planetei, le-am vâzut unite, înrudite, apropiate prin talent şi, ceea ce este foarte important pentru opera scrisă, indurerate de destinul omului şi responsabile pentru orice cuvânt scris. — Zina Cenuşă, scriitoare „E atât de important în viața asta ca cineva să te aștepte,
să aibă nevoie de tine.”