Intre rasarit si Apus | Gabriela Moldovan

O nouă zi vine de fiecare dată ca o blândă binecuvântare pe acest pământ, o șansă pentru a începe ceva. Și acel ceva are finalitate, mai devreme sau mai târziu. Dar are neapărat o cale. Începutul. Fiecare început este ca un răsărit, iar tot ce răsare frumos, este de datoria noastră să păstrăm și să îngrijim, astfel încât apusul la care vom asista iremediabil să fie unul înălțător și așa cum am visat. Cel mai frumos răsărit este nașterea. Fie a unei ființe, a unei relații, a unui pom – e forța cea mai puternică, una capabilă să dăruiască căldură celor mai reci stări. Ce îți vine în minte când vezi apusuri? Stop cadru pe jocul culorilor? Sentimente romantice? Nostalgii legate de plecarea celor dragi? Certitudinea unei zile încheiate? Indiferent de ce ar putea fi, sentimentele care răsar atunci din noi sunt diferite, dar frumoase și încântătoare. Pe fiecare-n viață îl așteaptă orizontul său personal. La apus, toți încetinim, atunci ne gândim la viață, cât și la a sfârși ceva, sau dacă reușim să mai vedem un răsărit. Uneori, tot de ce avem nevoie sunt un mănunchi de cuvinte care să ne dea acel impuls suplimentar, o zvâcnire de viață și iubire față de alți oameni. Despre asta este cartea! Gabriela-Gutiera Maldovan Avocată, scriitoare născută pe 7 ianuarie 1973, in satul Lopatnic Prin gandire, atitudine, actiune si scris, perpetuează adevărul. istoria, emoția și respectul.