Interviul | Irina Gotisan-Sotnic

„Cocteilul alcătuit din ambiție (cumpătată), imaginație (nestăvilită), curiozitate (inteligentă) și tenacitate (chivernisită) a împins-o în mod inevitabil pe Irina Gotișan spre ispita de a converti experiența (de expertă în domeniul științelor comunicării) într-o confesiune literară ce developează preocupările sale estetice și filosofice. Ea evadează în mod deliberat din arealul cultural și geografic care i-a formatat abilitățile (îndatoririle) scriitoricești, plonjând temerar într-o bulboană hispanică (marqueziană) ca să înlesnească deslușirea caracterului universal al frământărilor ce-i mistuie pe protagoniștii săi angrenați în absurditatea solitudinii voluntar asumate. Personajele pe care autoarea le-a mandatat – se prezumă – să o reprezinte în misiunea de căutare a rostului vieții prin dărâmăturile existențialismului european ilustrează traiectoria imaginară (oscilograma) din celebra definiție atribuită lui Carl Sandburg, proto-existențialistul american care ajunsese la concluzia că „Poezia este jurnalul unui animal marin care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare.”” Vasile Botnaru „Scris cu o mână sigură, plin de suspans și de mister, romanul Irinei Gotișan-Sotnic nu lasă deloc impresia unui debut. O poveste de dragoste halucinantă, cu un final neașteptat, care scoate la iveală o obsesie periculoasă.” Iulian Ciocan „O cunosc pe Irina Gotișan-Sotnic de peste 15 ani ca activistă, jurnalistă, purtătoare de cuvânt a Președintei, mamă, soție, dar e și o prietenă cu care avem aceleași convingeri. Mă bucur să fi făcut cunoștință în anul 2025 cu scriitoarea Irina Gotișan, grație unui text care te surprinde încă din primele pagini. Un debut literar care merită citit, apreciat și simțit.” Daniel Vodă