Ziua miniei | Stefan Agopian

Intitulat inițial cu expresia latină (Dies irae) din poemul liturgic medieval, romanul e, în bibliografia lui Agopian, cel mai apropiat, ca intrigă, de timpul nostru. Înrudite cu Ragtime al americanului E.L. Doctorow și cu Spuma zilelor de Boris Vian, dar cu un puternic filon balcano-levantin, paginile acoperă, prin genealogia personajelor și extensiile fantasmelor acestora, intervalul dintre zavera lui Tudor Vladimirescu și interbelicul autohton, având însă în centru ziua de „15 maiu 1915”... Ziua mîniei conține deja toate datele neobalcanismului artist, speculativ și morbid care-l va impune, ulterior, pe Agopian drept unul dintre cei mai rafinați și mai originali scriitori români dintotdeauna (îmi măsor bine evaluările). În primul rând, minuția malițios-decadentă a reconstituirii atmosferei de epocă și, în al doilea rând, jocurile cu cronologia, din perspectiva morților viitoare ale personajelor și a Artei care edifică și distruge totul ...