Epopeea mea | Vincent Tholome

Vincent Tholomé s-a născut la Namur, pe 20 noiembrie 1965. Încă de la debutul său din 1999, şi-a făcut un nume ca performer de texte, alături de poeţii francezi Christophe Tarkos şi Charles Pennequin, coredactorii săi la revista Tombe Tout Court, mai tîrziu TTC. Ca şi tovarăşii săi de drum, acordă o mare atenţie argoului şi foloseşte deseori repetiţia ca proces stimulant. Vincent Tholomé şi-a făcut reputaţia de om de scenă; a făcut performance în compania muzicienilor, a videaştilor, a cîntăreţilor sau a altor autori performeri, atît în Belgia cît şi în străinătate. Totodată, face parte împreună cu Laurence Vielle, Christian Duray, Dominique Massaut, Frédéric Saenen, Mathieu Ha şi Daniel Hélin din „Big Band de Littératures féroces“. S-a făcut remarcat încă de la publicarea volumului Bang! (2000). Alte volume notabile sînt Tout le monde est quelqu'un (2007)/ Toată lumea este cineva, Kirkjubaejarklaustur (2007) şi Cavalcade (2012)/ Cavalcada. În 2011, a primit Premiul Trienal de Poezie al Comunităţii Franceze, pentru volumul The John Cage Experiences (2007)/ Experienţele lui John Cage. MON ÉPOPÉE / EPOPEA MEA (2020) este un volum experimental, jucăuș-repetitiv, ca într-o ritornelă, plin de miez și fantezie. E un text poetic abracadabrant, care te cucerește și te intrigă totodată, ținîndu-ți vie atenția în permanență. nu că petrzhak / corpolentul petrzhak / ar fi spus totul despre stepele sale / despre peluzele sale interioare / ci petrzhak / corpolentul petrzhak neputînd să se abțină a rosti spuse zile și zile în șir / corpolentul petrzhak rostind / mai întîi / trei zile în șir / spuse referitoare la stepele sale / din epopeea sa / apoi revenind / fără vreun motiv anume / zile și zile în șir / o dată în plus / asupra solurilor a olgăi bushueva și a biscuiților sovietici / preferînd să rostească / zile și zile în șir / spuse despre soluri / despre starea solurilor / apoi rostind spuse referitoare la olga bushueva / apoi rostind iar spuse referitoare la biscuiții sovietici / etc. / etc. / konstantin petrzhak / nu știu de ce / petrecînd zile și zile în șir a rosti spuse / dimineața / la cantina centrului / referitoare la soluri la olga bushueva și la biscuiții sovietici mai degrabă decît să rostească spuse despre stepele și peluzele sale interioare / revenind totuși asupra lor / dar după zile și zile în șir / fără vreun motiv anume / Vincent Tholome